Trei școli din România vor fi consolidate seismic.

De ce seismele amenință viitorul educației?

Să nu ne ascundem după deget: infrastructura școlară din România este, în multe cazuri, o capcană mortală. Trei clădiri vulnerabile, din județele Teleorman și Sibiu, au sărit în ochii Ministerului Dezvoltării pentru o schimbare de urgență. Dar să nu credeți că vorbim aici despre un plan grandios. Ei bine, bugetul alocat abia depășește 14 milioane de lei, iar trei școli beneficiare par o picătură firavă într-un ocean de neglijență. Aceasta este dovada palpabilă a cât de puțin preț pun autoritățile pe viitorul elevilor.

Aproape prea puțin, prea târziu

Să luăm fiecare caz în parte. Grădinița din satul Lunca, Teleorman, primește 4,8 milioane de lei. Asta sună măreț, dacă uităm că în această țară există sute de alte clădiri care ar avea urgentă nevoie de consolidare seismică. Școala din Bujoreni, tot în Teleorman, beneficiază de o sumă și mai mare – 6,2 milioane de lei. Și totuși, întrebarea esențială rămâne: câți copii mai frecventează aceste unități educaționale până să le vedem în siguranță? Ah, să nu uităm de grădinița „Apos” din Sibiu, care primește 3,1 milioane de lei. Parcă e prea puțin când vorbim despre vieți omenești, nu-i așa?

Promisiuni expirate cu miros electoral

Programul național „Școli sigure și sănătoase” pare să fie doar o altă haină de fațadă care acoperă corpul decrepit al infrastructurii educaționale din România. Investițiile promise sunt vitale, dar viteza implementării lor e grăitoare pentru incapacitatea decizională cronică a autorităților. Școlile consolidate seismic devin necesare doar când se întâmplă o tragedie? De ce să aștepte toți până la primul cutremur devastator, când riscul este cunoscut și măsurabil? Cine poartă răspunderea pentru „așteptările” lungi și tăcutele scuze amânate?

Viitorul copiilor – o himeră împiedicată de sisteme prăfuite

Comunitățile locale își freacă mâinile mulțumite, doar că în spatele acestor false jubilații se ascunde oboseala unui sistem care refuză soluțiile reale. Este consolidarea seismică suficientă pentru a transforma aceste instituții în adevărate centre educaționale de calitate? Sau vor rămâne doar niște clădiri cărpite, fără alte îmbunătățiri pentru viitorul copiilor? Să nu uităm că educația sigură înseamnă mai mult decât niște ziduri întărite!

Când se termină, de fapt, nepăsarea?

Pesimismul este aproape inevitabil când evenimente de genul acesta sunt triumfate ca realizări remarcabile. Adevărul brutal este că salvarea copiilor depinde de niște firimituri bugetare, de politici pasagere și, în final, de hazard. Consolidarea seismică este doar începutul, dar pare să fie tratată ca un „final fericit”. Viitorul educației din România atârnă de o ață, iar indiferența celor de sus rămâne cel mai mare risc seismic.

Sursa: reflect24.ro/economie/trei-scoli-din-romania-vor-fi-consolidate-seismic/?v=1743455362